În cadrul unui interviu acordat DGAURF, Sorin Gabrea, fost arhitect-șef al Primăriei municipiului București, unul dintre autorii Caietului de sarcini pentru reactualizarea Planului urbanistic general al orașului Chișinău, a explicat de ce este important să fie reactualizat un PUG, care ar trebui să fie profilul consorțiului de companii care va elabora noul PUG al orașului Chișinău, care este rolul unei hărți acustice și al Strategiei de dezvoltare, care ar trebui să fie gradul de detaliere a PUG-ului, cum poate fi încadrat PUZ Centru, dar și de ce este împotriva stabilirii unei durate de valabilitate pentru o reglementare urbanistică.
Ce riscuri aduce după sine, pentru o capitală, un Plan urbanistic general învechit?
Evident că este o problemă de prim ordin. N-aș spune că sunt riscuri, cât mai degrabă că e o chestiune de responsabilitate publică și este o etichetă pentru comunitatea în cauză, mai cu seamă pentru țări cum sunt România și Moldova, care au trecut de la un sistem la altul. Este de așteptat ca în 30 de ani să se întâmple multiple schimbări în structura socială, în legislație și, mai cu seamă, în cultura comunitară. Din acest unghi, evident că un regulament, un plan urbanistic general întocmit acum 20-25 de ani este depășit atât de evoluția legislației, cât și de evoluția generală a societății. Prin urmare, știu că și pe la noi se întâmplă acest lucru: există o atitudine foarte relaxată și cumva, până la un punct, evident, acesta este un atribut al unei mentalități ciudate și nu tocmai pozitive de ignorare a relațiilor sociale reglementate și atunci se preferă tot soiul de experiențe și experimente mai mult sau mai puțin ciudate, mai mult sau mai puțin reușite. Or, în viața unei comunități, dacă nu există o regulă generală solidă și unanim recunoscută și acceptată, lucrurile n-au cum să meargă bine. Deci nu e vorba despre riscuri, e o datorie socială ca lucrurile să fie implementate corect, stabil și consecvent. Aceasta este responsabilitatea comunității, reprezentată de către adiministrația publică.
Au fost mai multe discuții și propuneri referitoare la cerințele minime de eligibilitate. Dvs. cum considerați, care ar trebui să fie profilul companiei/consorțiului de companii care să elaboreze Planul urbanistic general al orașului Chișinău?
Întrebarea este foarte complicată, pentru că este un complex de factori care, conjugați, contribuie la o imagine a orașului, a comunității și, mai apoi, a celor care se vor implica în realizarea reglementării. Or, din acest punct de vedere, sunt relații tradiționale, în cazul Chișinăului, consolidate de o bună bucată de timp, numai că evoluțiile sociale au depășit cumva cadrul inițial. Există acum relații noi de proprietate, a apărut noțiunea de „proprietate privată” și „proprietate publică”, de „interes public general” și „interes comunitar”. Toate aceste noțiuni trebuie cuprinse atât în legislație, cât și în ceea ce urmează să fie făcută reglementar. Or, este evident că și Chișinăul tinde către o anumită structură socială nouă, de tip nou, mă rog, de tip nou pentru țările noastre, ceea ce atrage după sine un alt sistem comportamental și o altă modalitate de reacție a comunității vizavi de relațiile generale, de administrația publică, de conjunctură economică ș.a.m.d. E mult de vorbit aici. Una peste alta, consider că, pe de o parte, evident, în echipa care urmează să realizeze PUG-ul este bine să fie o echipă locală, puternică, documentată și care să asigure relațiile corecte cu instituțiile publice, cu toți actorii publici implicați și care se manifestă în spațiul public, dar, pe de altă parte, este foarte util și foarte necesar, aș spune chiar că e o condiție, ca să apară o echipă din străinătate. Această echipă are două roluri. Unul e să aducă un suflu nou, o reglementare adecvată, care să surprindă acest complex de relații sociale noi, pe care trebuie să le implementați și pe care, de altfel, le și experimentați de o bună bucată de timp. Pe de altă parte, în momentul în care apare o echipă din exterior, cu reputație recunoscută, mai cu seamă în Occident, pentru că, pentru noi, de pildă, de acolo vin multe lucruri bune, inclusiv finanțări și toate sistemele de relații. Toată această implicare a unei echipe din Occident, din străinătate ar certifica această calitate a reglementării. Ei sunt obișnuiți cu un anumit limbaj, cu un anumit sistem de relații, pe care s-ar bucura să le regăsească așa cum le cunosc ei, ci nu să fie obligați să le descopere utilizând tot soiul de „translatori” mai mult sau mai puțin binevoitori. Cred că este bine ca să existe acest mix de competențe între o echipă locală și o echipă din străinătate, care aduce nu numai știință, acel know-how de care aveți nevoie, dar și certificarea pentru calitatea reglementării. Dar îmi permit acum o recomandare, mai cu seamă pentru administrația publică. Noi încercăm aici să mobilizăm, pentru că am sesizat că există o retragere a instituțiilor publice din circuitul de realizare a planificării dezvoltării urbane, mai toate instituțiile românești s-au retras din postura de avizatori și nu din actori implicați. Astfel, am vrea și am cerut, vom introduce în PUG și acum chiar facem niște experimente cu niște planuri urbanistice generale, constituirea unui grup de lucru, care ar trebui să fie condus de către primărie și alcătuit din reprezentanți ai tuturor instituțiilor publice implicate. Asta înseamnă că încă de la bun început, din momentul în care se face tema de proiectare, prin acest grup de lucru, toate exigențele acestor instituții vor fi cuprinse în reglementare și, implicit, prin reglementare trebuie să se răspundă tuturor acestor exigențe. Cred că sunt câteva condiții necesare pentru realizarea unui PUG de bună calitate.
La consultările publice privind Caietul de sarcini pentru reactualizarea PUG-ului a fost propusă elaborarea unei hărți acustice a orașului Chișinău. Care este rolul acesteia în contextul Planului urbanistic general?
Acum câțiva ani, când eram implicat direct în problemele Bucureștiului, la un moment dat, într-o anchetă socială, am constatat că principala problemă și principala preocupare a locuitorilor era zgomotul, mai puțin gunoiul sau transportul public. Asta a fost o surpriză foarte mare, dar ne-am dat seama că, de fapt, reprezintă o problemă reală, pentru că, evident, este un factor important în calitatea vieții partea de odihnă, de liniște. De fapt, este o oglindă a unui comportament social adecvat, comportament social urban. Deși pare un paradox, este necesară și este importantă, pentru că, alături de ceilalți factori, este o oglindă a modalității în care funcționează orașul. Ne-am dat seama că e o circulație excesivă pe câteva artere importante, ne-am dat seama că, legat de zgomot, apare și problema poluării, că există mulți alți parametri care se conjugă în acest fel și zgomotul e important să-l controlezi și, pe cât se poate, să-l reglementezi. Nu prea știu cum s-ar putea face acest lucru, decât relaționat la ceilalți indicatori: mai ușor să reglementezi circulația, mai ușor să reglementezi poluarea, norma de gaze ș.a.m.d. Este important. Discutam cu cei de la Poliția Rutieră, care nu aveau instrumente cu care să poată controla decibelii scoși de un motociclist sau de nu știu ce mașinărie modificată și care să aibă posibilitatea să-l amendeze, să-l corecteze, să-l limiteze. Din nou, se dovedește că urbanismul este o chestiune complicată, care înnoadă multe alte domenii conexe, necesar, la rândul lor, a fi reglementate.
În ce măsură sarcinile neimplementate în Planul urbanistic general din 2007 ar trebui să fie luate în considerare/utilizate în noul PUG?
Le-am cerut celor cu care am stat de vorbă ca, de fiecare dată când se începe un astfel de demers, să existe un soi de carte albă, care să fie o demarcare evidentă a momentului de la care se pornește. Să știm foarte clar ce acte de autoritate publică au fost emise, cum au fost executate, care sunt problemele, care sunt necunoscutele, care sunt acele găuri negre, care se găsesc cam peste tot în orașele noastre. Pornind de la acest lucru, este evident că se pot discuta modalități de remediere, de preluare sau nu a acestor întâmplări petrecute în acest răstimp. Eu evit, de regulă, să vorbesc despre un nou PUG, pentru că existența unei reglementări de o durată atât de mare a produs foarte multe efecte. Există niște privilegii acordate sau, dimpotrivă, niște constrângeri care trebuie să fie cumpănite dacă se mențin sau nu. Prin urmare, această analiză, această carte albă a ceea ce s-a întâmplat până acum este o temelie, o fundație pentru noul edificiu. Știu că aveți o bază de date, construită în sistem GIS, foarte bună. Evident, această bază de date trebuie să fie completată, dezvoltată. Este în sistem GIS, prin urmare, se pot adăuga nenumărate straturi, care să reflecte activitatea administrației publice la toate palierele, în toate domeniile, până și un aviz de racord de apă este important în acest moment. Drumul pe care pornește Chișinăul este bun, este bine fundamentat, existența GIS-ului este foarte importantă. Evident, mai sunt câteva lucruri de completat acolo, în primul rând, cele legate de patrimoniul public și patrimoniul privat. Patrimoniul public de toate categoriile juridice, iar toate aceste lucruri, adunate, pot să fie înglobate în această carte albă, bază de date pentru continuarea și modificarea reglementării. La Chișinău situația e puțin mai complicată, dar cred că este mai bine, pentru că, într-un fel sau altul, controlați și perimetrul înconjurător, sunt acele mici orășele care trebuie corelate cu reglementarea generală a Chișinăului. Știu că reglementarea pentru zona metropolitană este într-un stadiu avansat, este important ca să existe același limbaj și pentru unii, și pentru alții. Este obligatorie, din nou, introducerea în Caietul de sarcini a cooperării și corelării celor două proiecte. Este esențial.
Unii au criticat faptul că a fost întocmit Caietul de sarcini pentru reactualizarea Planului urbanistic general și anunțată licitația înainte să fie aprobată Strategia de dezvoltare a orașului. Conducerea DGAURF a explicat că Strategia este aproape finalizată și urmează să fie aprobată în curând, astfel că prevederile documentului vor fi incluse în PUG. Totodată, pentru început, primele două etape vor include activități pregătitoare și realizarea studiilor de fundamentare și a prognozelor de dezvoltare, care vor dura câteva luni. Dvs. cum vedeți această situație?
Sigur că ar fi de dorit să existe o Strategie fundamentată, corect însușită, realizată și acceptată de toată lumea. Acest lucru este aproape imposibil de făcut, pentru că societatea, și la dumneavoastră, și la noi, este departe de a fi atins acel nivel de calm, pozitiv, care să permită o dezvoltare coerentă, continuă și stabilă. Noi considerăm că reglementarea urbanistică este unul dintre instrumentele importante cu care se poate aplica Strategia. Prin urmare, faptul că Strategia este puțin avansată dă posibilitatea celui care va face PUG-ul să înscrie reglementarea urbanistică în parcursul eșalonat și stabilit de această Strategie. N-am văzut încă documentul, dar sper ca să nu fie această Strategie o descriere romantică a stabilității orașului și a calităților istorice, folclorice și culturale ale zonei. Sigur că acesta este un capitol important și, de regulă, mai toată lumea se duce în această direcție. Îmi doresc, în ceea ce mă privește, să văd acel plan de dezvoltare complex, pe toate categoriile și pe toate componentele, care să arate cam cum va fi Chișinăul peste 10-15 ani, de ce resurse dispune anume. Știu că aveți două resurse foarte importante, poate cele mai importante: teren și oameni, oameni și teren. Sunt oameni de bună calitate, oameni foarte calificați, care pot să facă o Strategie și o planificare de dezvoltare urbană foarte bună. Aceste două resurse importante sunt arme, sunt calități care pot să ajute comunitatea în orice fel de negociere. Prin jurmare, planificarea dezvoltării teritoriale a Chișinăului, a zonei cu pricina trebuie să fie cheia după care să se poate lucra mai departe. Din această Strategie vor decurge, probabil, foarte multe planuri sectoriale, iar PUG-ul este cheia prin care se reglementează relația complexă în teritoriu între interesul public și cel privat. Sper că și la dumneavoastră să se mențină faptul ca interesul public să fie prevalent, dar exprimat în formule contemporane, moderne, nu neapărat exproprierea pentru utilitatea publică. Există tot soiul de alte instrumente care pot fi implementate și care presupune, însă, o discuție și o abordare responsabilă în momentul în care se face PUG-ul. Probabil că vor fi zone de dezvoltare stabilite prin PUG, zone în care se vor aplica diverse planuri de dezvoltare, planuri coerente, bazate pe rețete consacrate în Occident, pe care și noi încercăm să le învățăm, să le înțelegem întâi de toate și pe care o societate matură, care cunoaște interesul public și există acel spirit coeziv comunitar, poate să le aplice responsabil.
Care este impactul unei Strategii de dezvoltare în elaborarea Planului urbanistic general?
Evident, PUG-ul, am spus, este unul dintre instrumentele prin care Strategia de dezvoltare se poate pune în aplicare. Evident că sunt foarte mulți parametri care sunt implicați aici. Vreau neapărat să enunț încă o temă, și anume că, în ceea ce privește Planul urbanistic general, există două etape majore: cea de elaborare a PUG-ului și cea de administrare a PUG-ului, pentru că, prin regulamentul inițial de construire a PUG-ului, pot fi conținute, cuprinse nu numai reglementări tehnice, pot fi incluse și reglementări instituționale: cum poate fi adaptat un PUG, cum poate fi modificat local, cum poate fi detaliată o anumită zonă. Aceste lucruri trebuie să fie cuprinse și instrumentate – cuprinse în Caietul de sarcini și instrumentate de către cel care elaborează PUG-ul. Mă întorc puțin și vorbesc despre acel grup de lucru, care este esențial în elaborarea PUG-ului și care este foarte important și în momentul în care acest PUG va intra în funcțiune. Prin urmare, acești oameni vor putea să intervină în corelarea programelor diverse de dezvoltare: dezvoltarea sistemelor de apă, dezvoltarea sau reglementarea cursului de apă care trece prin centrul Chișinăului, sistemul de cale ferată ș.a.m.d. Atențiune: va exista aici, probabil, un pachet de probleme de reglementat între autoritatea publică locală și autoritatea publică centrală, care girează diverse domenii active în perimetrul administrativ al orașului. Toate aceste chestiuni trebuie să fie reglementate și instrumentate de un grup de experți care să se priceapă nu numai la forma urbană, ci și la administrația publică și să înțeleagă modul în care această reglementare va trăi și va funcționa.
Care trebuie să fie gradul de detaliere a unui PUG, ținând cont de faptul că este un document de urbanism?
Am văzut sistemul GIS pe care îl aplicați. În principiu, vor exista mai multe paliere și mai multe modalități de exprimare a reglementărilor, vor fi, probabil, în cuprinsul orașului zone stabile, deja conformate morfologic, cu morfologie, cu formă urbană limpede, cu dimensiune culturală și socială clară, în care PUG-ul trebuie să ajungă la reglementarea pe parcelă, reglementare detaliată, pe parcelă. Se va ști foarte clar profilul străzii, se va ști foarte clar branșamentul de apă, puterea electrică ș.a.m.d. În momentul în care va exista acest pachet de informații, care se referă la capacitatea infrastructurii edilitare și la capacitatea serviciilor publice, automat suportabilitatea edificabilului este definită și este argumentată tehnic. Noi am făcut o schemă, pe care, eventual, v-o pot pune la dispoziție, încercând să găsim o cheie prin care să oferim tuturor o argumentație tehnică: de ce-mi dai mie voie să fac numai șase metri înălțime, și nu 45? Și atunci vei fi în stare tot timpul să spui: faci șase metri, pentru că zona aia nu are capacitate nu numai din punctul de vedere al morfologiei, ci și din punctul de vedere al capacității serviciilor publice și ale echipamentelor publice. În alte zone vor exista, probabil, zone cu dezvoltare previzibilă, dar încă nedefinită. Prin PUG se pot stabili niște perimetre de dezvoltare, care, în acest mod, vor avea consistență instituțională și legislativă, se poate stabili și un termen de rezolvare, de găsire a unei soluții. Se va ști clar că în acea zonă, un anumit timp, nu se poate face nimic – un an, doi, trei, până când municipalitatea nu va decide asupra modalității de dezlegare a perimetrului cu pricina. Vor fi și zone de intervenție dură, tot soiul... Un oraș de anvergura Chișinăului are un pachet consistent de probleme și nu mă aștept ca toate să aibă rezolvare imediată prin PUG. Vor fi anumite perimetre pe care un proiectant responsabil și o primărie responsabilă va înțelege că trebuie să le detalieze și să le abordeze în detaliu, cu o reglementare de rang inferior, care să nu contrazică PUG-ul, dar să detalieze PUG-ul. În concluzie, nu putem vorbi de o reglementare unitară, la același nivel de detaliere. Îmi imaginez că va exista o abordare graduală, în funcție de calitatea și gradul de complexitate a problematicii specifice.
Cum vedeți Dvs. încadrarea, după elaborare, a Planului urbanistic zonal Centru în PUG? Dar încadrarea fâșiei riverane a râului Bâc în Nucleul istoric?
Avem această problemă și la București. În principiu, în legislația veche se spunea că un PUG poate să înceapă să fie lucrat în momentul în care am PUZ-ul pentru zona centrală și PUZ-ul pentru perimetrul metropolitan elaborat, pentru că este de așteptat ca aceste reglementări detaliate să determine mersul reglementării, și nu invers, însă practica a arătat că există impulsuri valabile și consistente și din restul teritoriilor către aceste perimetre, dar și invers. Este bine că există această etapă de studii de fundamentare, moment în care ar fi oportun să se înceapă studiul pentru zona centrală, astfel încât să poată să existe posibilitatea corelării reglementărilor între zona centrală și restul orașului. Din câte știu eu, râul Bâc nu pune probleme de inundabilitate, este un curs de apă regularizat, cu o acumulare în amonte de oraș, care permite un control al nivelului apei. Totuși, în acel documentar GIS, pe care l-am văzut, este trasată deja o fâșie cu risc de inundare. Asta înseamnă că, în continuare, subzistă niște probleme legate, probabil, de managementul apelor fluviale și de alte lucruri. Probabil că și Bâcul funcționează, la fel, ca un soi de Cloaca Maxima pentru oraș și atunci trebuie cercetat și din acest unghi. Una peste alta, fie că se face PUG-ul și se stabilește perimetrul care urmează să fie detaliat în continuare prin reglementări, probabil, Planul urbanistic zonal, fie se elaborează o primă reglementare la nivel de studiu de fundamentare, care ar trebui să fie inclusă în PUG. Oricare din aceste două rețete comportă riscuri și avantaje. Aceste lucruri țin de o corectă conducere a proiectului atât de consorțiul elaborator, cât și de către primărie. Important e, însă, ca, odată ce se aprobă o reglementare, să existe o singură reglementare, și nu o reglementare PUG dublată de o reglementare prin PUZ, care e diferită de PUG și care creează confuzii de toate felurile și este un adevărat coșmar pentru cel care gestionează PUG-ul și gestionează domeniul. Noi avem întâmplarea asta cu studiile pentru zonele protejate, care au fost elaborate după aprobarea PUG-ului. Există reglementări diferite. Și nu avem niciun document în care să se spună: „reglementările din zonele protejate sunt prevalente față de reglementările PUG și PUG-ul trebuie să fie modificat și adaptat la reglementările pentru zonele protejate”. Sunt mici chichițe instituționale care trebuie să fie în atenția instituției publice care girează PUG-ul.
Planul urbanistic general reactualizat urmează să fie valabil până în anul 2035. La consultările publice, însă, au existat opinii precum că documentul ar trebui să fie elaborat pentru o perioadă de 20-50 de ani. După părerea Dvs., care ar fi termenul optim? De ce?
În principiu, sunt împotriva ideii ca să se stabilească o durată de valabilitate limitată pentru o reglementare urbanistică. Este bine să existe o continuitate, pentru că, de pildă, și la noi nu a fost nimeni în stare, până acum, să formuleze un răspuns la întrebarea: ce se întâmplă când acea reglementare nu mai este valabilă, care sunt efectele admisibile, care sunt efectele care nu pot fi admise, cum ne comportăm în continuare față de acea zonă? Și atunci mai toată lumea, probabil că, în curând, vom ajunge la un consens – milităm pentru menținerea valabilității fără termen a unei reglementări urbanistice, care, însă, poate să fie modificată într-un anumit interval de timp. Aici se întâmplă două lucruri: pe de o parte, toată lumea vrea o reglementare stabilă, consecventă și echilibrată, în așa fel încât problemele imobiliare care, noi am participat direct la proiecte care se derulează pe parcursul a 10-12-15 ani, ei, dacă în acest interval de timp se schimbă reglementarea de trei ori, cum facem, cum procedăm, la ce moment ne raportăm? Mai ales că proiectele mari de urbanism comportă și un desen asupra spațiului public, asupra domeniului public. Deci sunt multiple consecințe nu numai tehnice, dar și juridice, și economice, și sociale, ș.a.m.d. Și atunci ar trebui din nou ca această administrare a PUG-ului, administrare responsabilă, aflată în grija instituției publice, care se cheamă municipalitatea, să fie atent controlată și monitorizată în așa fel încât să înțelegem pe parcursul timpului ce nu merge, ce merge, ce trebuie să fie modificat, cât poate să fie adaptat. Spun asta pentru că e foarte important. Și Chișinăul, și noi suntem într-o perioadă în care ne așteptăm la modificări majore în structura societății. Structuri economice importante apar sau dispar, e o anumită dinamică pe care o resimțim după ce pasul de evoluție s-a scurtat, nu mai sunt generații. Pe parcursul a 5-10 ani, de pildă, mai toate zonele industriale au dispărut. Deci dintr-un oraș polifuncțional a rămas un oraș de serviciu, un oraș universitar, un oraș cu apucături culturale. Partea economică, deși avem performanță mare, se restrânge la acele servicii date de sediile corporațiilor care s-au locat în București, dar nu de partea productivă. În momentul în care 300 de mii de oameni își schimbă locul de muncă, dispar locuri de muncă în industrie, se întâmplă multe: se întâmplă că dispunem dintr-odată de un surplus de energie electrică, de surplus de energie termică, dar avem o grămadă de oameni care-și schimbă existența Dumnezeu știe cum. Aceste lucruri se vor întâmpla, se întâmplă în continuare schimbări sociale, se întâmplă în continuare modificări de funcționare a orașului. Noi consumăm astăzi mult mai multă energie pe cap de om decât se întâmpla acum 20 de ani. Ne mișcăm mai mult, avem automobile, avem sisteme de comunicare, de alt tip, o parte dintre oameni a trecut la un sistem de muncă de acasă, dar ar vrea să se întoarcă la locul de muncă, la birou ș.a.m.d. Deci trebuie să avem în continuare înțelepciunea să monitorizăm evoluțiile sociale și în continuare să avem capacitatea de a putea interveni în reglementare, care trebuie să se adapteze exigențelor societății, deci stabilitate, dar stabilitate înțeleaptă. Asta ar fi, să zicem, concluzia pledoariei mele de până acum. Musai trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă împrejurul nostru, trebuie să înțelegem ce se întâmplă împrejur.
